Despre carte: an / „Pelevin în fustă”: intriga se bazează liber pe „Alice în Țara Minunilor” a lui Carroll, împletindu-se cu realitățile vieții metropolitane la sfârșitul secolului trecut și cu o prezentare modernizată a „Carții tibetane a morților”: personajul principal, Anfisa, călătorește prin viața de apoi, ridiculizând moartea. Scena este Moscova, Odesa, Leningrad, suburbii neglijate. În carte există un „primul timp real” și un „al doilea timp real”. Primul timp real sunt evenimentele grotești care se întâmplă zilnic Anfisei și mediului ei, al doilea timp real sunt evenimentele care se întâmplă și Anfisei în fiecare zi, dar într-o altă dimensiune: fata vede și aude ceea ce alții nu aud. Anfisa însăși este studentă în anul cinci, slujind un fel de „termen” la una dintre cele mai plictisitoare facultăți ale unui anumit institut de capital, pe care ea îl numește „institute”. Ca să nu înnebunească, fata își inventează propria lume și, până la urmă, se regăsește în ea la fel de ușor ca în cea reală - după o noapte de somn. Dar această lume a „emigrației interne” se dovedește a nu fi atât de pașnică; nici el nu-i aduce pacea (două lumi - două vieți ale Anfisei, fundul ei dublu). Anfisa simte constant prezența unui anumit „spirit” care îi vorbește; aceasta este o Voce din Cartea Tibetană a Morților, care îi spune fetei cum să moară corect și să nu mai renaască niciodată - la urma urmei, Anfisa nu este nici vie, nici moartă. Dar, așa cum se întâmplă adesea la vârsta ei, este îndrăgostită. Tânărul nu are nume - pur și simplu nu este cunoscut. Nu se pune accent pe „romantul” lor, dar pe măsură ce intriga se dezvoltă, devine clar că Anfisa se confruntă cu disconfort și chiar suferă de lipsa iubirii – pentru ea – a Notoriusului. Și tocmai prin această abordare eroina permite să apară anumite evenimente care par absurde la prima vedere..